ultimul 2009

31/12/2009 at 1:48 am (Uncategorized)


Buna-ultima dimineata! E ultima zi( din 2009, bineinteles) A mai trecut un an. Am 20 acum. Si nu vreau…Daca la 20 am simtit ca imbatranesc, ei sa vezi tu de acum incolo distractia dracului cum o sa zboare anii si la 2-ul ala o sa se adauge asa de multe cifre…pana o sa ajung la 3 si…De acolo nu mai stiu.

Acum stiu ca in seara asta o sa mai treaca un an. O sa mai trec un prag.  N-are sens ce scriu acum, nu? Eheee! Ba uite ca pentru mine are.

Vine 2010! Diseara…spre maine dimineata. Si…mi-am facut lista de dorinte. De fapt…e una singura care implica mai multe: ” azi m-am asezat din nou cu mine la aceeasi masa!” . Asa suna! Lista mea de…dorinta.

In ultimele luni mi-au trecut prin minte  secvente din anul asta… Si am suferit, mi-au lipsit, m-am despartit, am gasit, m-am inselat, mi-am amintit, m-am ingrozit, m-a(m) adunat…de pe jos…m-a durut capul, am dansat… pahare goale, suflet gol, non-stop, prieteni noi si buni, pierderi, castiguri, temeri, iubire Platonica transformata intr-o prietenie frumoasa, bursa Erasmus, Portugalia, bucurii, realizari, diferente, comparatii, mandrie, munca part-time, trecut care nu m-a lasat in pace, trecut pe care l-am vrut inapoi si l-am avut… si m-a avut… si s-a stricat si din nou: prieteni si mai buni, party-uri, pahare goale, suflet si mai gol, sageti in inima care au revenit, transformate in… prietenie?! NU… nu mai continui asa ca nu are niciun sens si nu e bine!!!

Fiecare an aduce cate o schimbare. Inveti multe. Cum?! :)) Suferind, caci altfel n-ai mai retine nimic! Conteaza mult persoanele care iti sunt alaturi. Asta e concluzia mea. Parintii, care, oricat de mult „ti-au gresit” fii convins ca tu le-ai gresit de n ori mai mult de atat; fratii, surorile, care orice s-ar intampla o sa-ti fie alaturi pentru ca sunteti legati in vene si…nu in ultimul rand, prietenii.

Si uite ca anul asta m-am schimbat atat de mult, incat uneori nici eu nu ma mai recunosc. Nici ei… Prietenii! Prietenii? Da, aia care viseaza tot felul de tampenii legale sau ilegale cu tine; care iti detaliaza si carora le descrii intru amanunt tot ce poate fi inchipuit, sau…nu; aia carora daca le dai un telefon dupa  1 luna iti raspund cu aceeasi caldura in voce cu care te si imbratiseaza cand te vad dupa vreo 3-4 luni; aia care orice ai face te vor ierta, vor uita…nu, nu vor uita…ca de-asta iti sunt prieteni…si-ti vor aminti toata viata, dar cu zambetul pe buze :)); aia langa care te simti „acasa” oriunde ai fi…cu ei; aia care iti readuc aminte de partea din tine de care ti-era ataaataa dor; aia de care si sa vrei si nu mai poti scapa…ca-s ca raia si cu cat te scarpini mai mai mult, cu  cat se intind(e) mai rau.

Fiecare dintre noi ar trebui sa-si faca o listuta de prioritati pentru anul urmator. De ce spun ” ar trebui” ? Pentru ca analizandu-ne comportamenul din anul anterior, vom putea zambi din tot sufletul… problemelor din urmatorul an :)). Dar, macar le vom intampina cu zambetul pe buze. Ei, uite ca m-am convins pe mine insami ca e frumos. Si ca o sa fie frumos, asa…complicat cum este 🙂 . Asta-i da toata savoarea 😀 .

Messy blog, huh? :)) I know! I don’t mind…for now :p. It’ s just the beginning of it. So, be gentle… I’m still learning.

Happy New Year! Va doresc ceea ce va doriti si voi! Nici mai mult, nici mai putin! 🙂 Gasiti mai jos o melodie care ar trebui sa va stimuleze pofta de viata si de  distractie…ca doar 0 data vine anul 2010, nu?

Mahmureala usoara,

Clementine!


Anunțuri

Legătură permanentă 2 comentarii

Geneza

17/12/2009 at 3:53 am (Uncategorized)

Trebuia sa se intample mai demult, dar cum e si vorba:  „mai bine mai tarziu decat niciodata”. Nu o sa dau explicatii detaliate de ce m-am hotarat sa intru in randul celor care au un blog, pentru ca sunt de parere ca fiecare detine in viata „liberul arbitru”. Eu am ales sa scriu…tu…sa (ma) citesti sau…nu. Am sa lamuresc doar titlul acestui blog: ” Clementine’s Mind”. Cred ca unii dintre voi, mai exact cei care au vazut filmul ” Eternal Sunshine of the Spotless Mind” stiu si cine e Clementine… Este personajul feminin principal din acel film, personaj caruia i se sterge o parte din memorie (la cererea ei) si numai gandurile pe care le are inainte de acest proces sunt inregistrare pe o caseta. Mai tarziu, Clementine va intra in posesia acelei casete si va realiza ca nu-si mai aduce aminte nimic, dar va incerca sa-si reia viata. Va recomand acest film!
Sa revenim… de ce „Clementine’s Mind”?! Pentru ca, asa cum am scris anterior, ceea ce fac acum reprezinta o dorinta mai veche, pentru ca  la un moment dat, vizionand pelicula, m-am identificat cu protagonista acesteia si pentru ca acest blog reprezinta „caseta” mea. De multe ori mi-am dorit sa sterg amintiri, ganduri, intamplari din minte pentru ca mai apoi sa le vreau inapoi; dandu-mi seama ca fac parte din trecutul meu, din viata mea, din mine… ca persoana!
Asa ca, here I am… Clementine. O sa „adopt” numele asta pentru ca imi place, pentru ca e de origine franceza ( iar eu am o slabiciune pentru cam tot ce este legat de Franta), pentru ca inseamna „iertatoare, buna” ( iar eu nu pot sa urasc oamenii; desi spun: „te urasc” nu o si simt) si pentru ca nu intentionez (cel putin deocamdata)  sa ma prezint cu adevaratul meu nume (desi marea majoritate stie cine sunt:p ).
See ya soon,
Clementine! :p

Legătură permanentă Lasă un comentariu